Bine. Dar dacă ofer și nu primesc nimic? Ce se întâmplă?

Risc. Oamenii care riscă sunt cei care înving, doar că trebuie să știi când să riști, cu ce să riști.

Vreai? Oferă și vei primi.

Bine. Dar dacă ofer și nu primesc nimic? Ce se întâmplă?

Risc.

Iubesc să risc, iar atunci când o fac, rar când mă gândesc la consecințe și pierderi. Cred că dacă am de pierdut ceva, atunci oricum voi pierde, iar dacă am de câștigat, asta e, șampania în studiou!

La un moment te deprinzi și cu eșecul, credeți-mă. Am avut momente în viață când deja eram prea bine acomodată cu acea pierdere în urma riscului, atât de familiară mi-a devenit încât nici nu o mai observam. Un banal obicei din viață.

Da, am oferit mai mult decât am primit. Mult mai mult. Dar nu regret. Am primit din altă parte înzecit.

Chiar și acum ofer, mă ofer pe mine, îmi ofer trăirile și gândurile, iar în schimb neînțelegeri și judecare aspră, însă mai primesc și mulțumiri.

Cunosc mulți oameni care așteaptă, ei hai, precis ești și tu prin listă. Aștepți să ți se ofere, să vezi că contractul a fost semnat de persoana terță, să știi că nu ai de pierdut. E ca un joc de inteligență, cine e mai șmecher?

După ceartă sună cel mai slab, scrie cel care nu are tărie, cedează. Riscă.

Pe bune?

Mândria e mai superioară decât sentimentul? Unde e diploma prostului, în studiou vă rog că am cui să îi o înmânez.

Eu nu pot după o eventuală neînțelegere cu persoana dragă să invit mândria în ospeție și să aștept mesaje sau apeluri. Nu pot din motiv că mă doare orice minut în care realizez că persoana dragă mie nu are dispoziție din cauza mea. Pentru mine nu contează cine e drept și cine e strâmb. Fericirea la general e departe de acești termeni.

Risc să deprind un om cu prea multă bunătate? Risc că mi se va urca în cap și îmi va număra câte fire de păr am? Fie. Să fac parte din categoria oamenilor puternici și încă să cunosc câte fire de păr am, privilegiu dublu.