Atunci când citesc pun viața reală pe pauză, renunț la aceasta pentru a mă odihni puțin. Da, uneori am nevoie să mă odihnesc de propria viață.
În aceste pauze am trăit mai mult decât în real, de atâtea ori m-am născut și am murit, deja am pierdut cifra, la început număram … Am fost mamă, tată, orfan, copil îndrăgit, iubită, trădată, condamnată, uitată, chiar și furată. Simțeam frigul iernii vara, îmi imaginam cum cade frunza de toamnă primăvara, ba mai mult, simțeam cum plouă în zile aride. Am plâns, deși eram om fericit, am râs, deși trăiam infern înzecit. Doream să fug, deși îmi era bine; rămâneam, deși trebuia să dispar, iar gustul vieții era amar.
Îmi place când pun viața reală pe pauză, când citesc, citesc, citesc, sau scriu (același efect).
Dar, mâine trebuie să mă trezesc la șase.
Pun pe pauză pauza.
Pauză
Reclame
