Mărul ce vrea să devină pom

A fost o dată un măr, un simplu măr ce se afla cu mai multe fructe într-un vas de pe masa unei familii. În acea familie creștea un băiat, avea 7 ani, iubea mult să se joace pe afară, intra în casă abia seara. Într-o dimineață, când băiețelul deja să iasă din casă, mama sa i-a dat un măr cu el. Băiatul a luat mărul și a fugit la joacă. Mărul era mare, iar băiețelului încă nu îi era foame și acesta din urmă a pus mărul sus pe un gard din cărămidă. A bătut vântul și mărul a căzut în ograda unui bătrân unde creștea  un pom mare care făcea mere. Mărul a privit spre pom și s-a minunat:
– Bună ziua! A  strigat mărul.
– Bună ziua micuțule, dar nu striga și tu atât de tare, te aud.
– Ești un pom foarte frumos. Cum ți-a reușit să  te ridici așa de aproape de cer?
– M-a ajutat bătrânul care m-a sădit. El mereu are grijă de mine.
– Cum l-ai convins să te ajute? A întrebat mărul.
– A făcut-o de bună voie.
– Ești un pom norocos, aș dori și din mine să crească un asemenea pom.
– Atunci ai nevoie de un om.
– Dar de unde se cumpără oamenii?
– Oamenii nu se cumpără, oamenii singuri te găseasc.
– Dar unde oamenii găsesc  merele?
– Sub pomii de măr, la piață.
– Nu, nu, la piață e groaznic. De acolo poți ajunge și ca mâncare la porci. Am auzit ce vorbeau între ei vânzătorii. Dacă am să stau aici sub tine, a să mă vadă bătrânul?
– Merele mele sunt galbene, iar tu ești roșu, caută un pom ce face mere ca tine.
– Unde să îl caut?
– Du-te la vecin, el are un asemenea pom.
Auzind îndemnul, mărul și-a luat rămas bun și s-a rostogolit până în curtea vecină. Acolo într-adevăr era un pom ce făcea mere roșii, însă pomul era neîngrijit, cu crengi rupte și nu avea roadă.
– Bună ziua! A strigat mărul.
– Bună, ce faci tu aici?
– Sunt în căutarea unui om. Doresc să fiu și eu pom.
– Te sfătui să pleci, stăpânul meu nu are de mine grijă, sunt mâncat de omizi și mi se rup crengile.
– De ce nu vorbești cu stăpânul tău să te îngrijească?
– E un om lenos, nu mă ascultă, plâng zile întregi și nimic folos.
– Îmi pare atât de rău, dar nu știi de unde aș putea găsi un om?
– Caută mai bine un gospodar, oameni sunt mulți, dar gospodari mai puțini.
– Și știi tu vreun gospodar?
– Pe la mine trece des o rândunică, mă ajută să scap de omizi, ea știe unul, trebuie să vină în curând.
Nici nu a reușit pomul să finiseze gândul că rândunica deja era pe creangă.
– Bună ziua! A strigat mărul.
– Vai, ce pitic mai e și aici, tu cine ești? A întrebat rândunica.
– E un măr, are nevoie de un gospodar pentru a deveni pom. A răspuns pomul de măr în loc.
– A, e clar. Da, este un gospodar cu șapte case mai la deal, dar eu nu te pot duce, ești prea greu. Roagă pe arici să te ducă.
Ariciul care era martor la toate cele întâmplate a fost nevoit să intervină:
– Eu, de ce eu? E drum lung, nu am chef!
– Dar Domnule Arici, vă rog mult de tot, e visul meu să devin un pom, a zis mărul.
– Bine, bine, dar îmi dai voie să  mușc o bucată din tine înainte?
– Domnule Arici, dacă mă mușcați nu voi mai fi frumos, nu am să mai trebuiesc nimănui.
– Atunci nici mie nu îmi trebuiești!
Mărul s-a pus pe gânduri, știa că pentru a crește din el un pom e nevoie doar de semințele sale, motiv pentru care a acceptat propunerea. Ariciul l-a luat în spate,așa mușcat cum era, iar rândunica  le arăta drumul. Ajunși la a 3-a casă  din cele 7, mărul a căzut de pe arici și s-a rostogolit cu viteză în vale, rândunica a zburat să îl oprească, dar o găină a întrecut-o.
– Găinușo, ai putea te rog să îmi dai acest măr?
– Ha, cu ce ocazie, gata, este al meu, și a început să îl ciupească.
Mărul țipa și chema ajutor, rândunica a zburat către câinele din ograda din apropiere și l-a rugat să salveze mărul. Găina care ciupea mărul s-a trezit cu niște dinți de câine în coadă:
– Du-te nesimțito de aici. A lătrat câinele.
Găina de frică a plecat.
– Mulțumesc mult! A murmurat mărul pe jumate mâncat.
– Mulțumesc pentru ajutor, a zis rândunica.
– Încotro mergeți? A întrebat câinele.
– Ne ducem în deal, spre casa unui gospodar, a răspuns rândunica.
– Ce să faceți acolo?
– Doresc să devin un pom. Un pom mare și frumos, pentru aceasta am nevoie de un gospodar care să mă îngrijească.
– Atunci te duc eu.
Câinele a luat mărul în dinți și urmărea rândunica. Ajunși la a 5-a casă din cele șapte auziseră cum cineva cere ajutor, în niște tufari era un  pui de iepure înfometat. Cei trei s-au apropiat de iepure:
– Unde e mama ta iepurașule? A întrebat rândunica.
– A plecat după mâncare, dar tot nu mai vine, mă simt flămând și îmi e frică.
Cei trei s-au uitat unul la altul, iar mărul a zis:
– Mănâncă din mine, oricum e nevoie doar de semințele mele pentru a crește pom, iar eu sunt și așa mai mult de jumate mâncat.
Iepurașul a început să mănânce, deja era sătul și a prins la puteri, i-a mulțumit mult mărului, de fapt deja unui ciot de măr:
– Mulțumesc mult, îți doresc să devii un pom mare și arătos!
După care cei trei au pornit la drum, ajunși la casa gospodarului avusese norocul să întâlnească gospodarul la poartă.
– Bună ziua! A strigat ciotul de măr.
– Bună, a răspuns gospodarul. Ce vreți?
– Am făcut acest drum lung pentru a ajunge la Dumneavoastră. Mi s-a zis că sunteți un gospodar, iar eu doresc să devin un pom mare și frumos.
– Dar ești doar un ciot de măr.
– Acum da, dar am fost un măr mare, roșu și frumos. Oricum pentru a fi pom e nevoie doar de semințele mele.
– Scuză, dar de unde eu să știu că nu mă minți? Pentru a crește un pom e nevoie de mult timp și muncă, nu am cu ce te ajuta.
Gospodarul a intrat în casă, iar ciotul de măr a început să plângă.
„Am fost un măr mare și frumos, am dorit să devin pom, am sacrificat bucată cu bucată din mine pentru a ajunge aici, dar gospodarul nu mă mai accepta așa precum sunt.”
Din vârful nucului ce se afla lângă poartă s-a auzit un glas, era un cioroi care întâmplător a fost martor la cele petrecute:
– Hai nu plânge și tu așa amar. Eu cunosc un pom de măr foarte frumos și a crescut fără stăpân.
– Ai putea să ne conduci spre el? A întrebat rândunica.
– Da, urmați-mă.
Cioroiul i-a dus pe un deal unde în vârful acestuia se afla un pom de măr mare și frumos.
– Bună ziua! A țipat ciotul de măr.
– Bună, bună. A răspuns pomul.
– Vreau și eu să devin un asemenea pom mare, e posibil? Nu am gospodar care să mă îngrijească.
– Nu ai nevoie de un gospodar, ai nevoie de prieteni care să te ajute. Lasă câinele să îți sape o groapă, rândunică să extragă semințele tale, după care să îți aducă puțină apă.
– Dar unde să cresc?
– Acolo unde tu binevoiești, uite că este un deal alături, vârful lui e liber.
– Mulțumesc mult, mulțumesc mult mult mult! A strigat ciotul de măr.
Cu toții au făcut așa cum a zis pomul, câinele a făcut groapa, rândunica a pus semințele în groapă și le-a udat, chiar și cioroiul îi ajuta și aducea apă. După un timp de sub pământ a apărut două frunzulițe, iar între ani pe cel de al doilea deal s-a arătat un pom mare de măr.
Într-o zi, prin apropiere erau doi bărbați, aceștia s-au apropiat și au gustat din pom:
– Vai, dar ce bune sunt merele acestea, mari și socoase.
– Da, foarte bune.
– Voi lua și îmi voi sădi  din acest măr un asemenea pom în grădina mea, a zis gospodarul.

Andreea Russo

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Mărul ce vrea să devină pom&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s