Patrie

Снимок

                                                                                                                          Photo: jurislaw

hai Patrie să te așez la masă
să îți întind o pâine caldă
dar, scuză, pâinea este arsă
și frig e astăzi în a mea casă.
hai Patrie să îți torn și vin
scuză că e atât de puțin
dar știi și singură de hoții
ce fură ce mai au și morții.
hai Patrie să îți dau și apă
da, într-adevăr e sărată
de cât eu plâng într-un pahar
de scârbă de acest tâlhar.
tu, Patrie, nu fi supărată
de fiii tăi ce tot te vând
căci în al tău pământ
le vom săpa mormânt!

 

Anunțuri

Aproape-mi ești în depărtare

Nishe.png

Photo: Nishe

la mine ninge
la tine-i soare
aproape-mi ești în depărtare
mi-e dor, mă crezi?
mi-e dor de un braț
mi-e dor de un obraz.
la tine vreau,
măcar pe un minut…
măcar pe un sărut…
dar, drumul este lung
și gându-mi-l alung!
la mine ninge,
la tine-i soare
vină puțin în ninsoare,
iar eu voi sta în soare.

Mărul ce vrea să devină pom

A fost o dată un măr, un simplu măr ce se afla cu mai multe fructe într-un vas de pe masa unei familii. În acea familie creștea un băiat, avea 7 ani, iubea mult să se joace pe afară, intra în casă abia seara. Într-o dimineață, când băiețelul deja să iasă din casă, mama sa i-a dat un măr cu el. Băiatul a luat mărul și a fugit la joacă. Mărul era mare, iar băiețelului încă nu îi era foame și acesta din urmă a pus mărul sus pe un gard din cărămidă. A bătut vântul și mărul a căzut în ograda unui bătrân unde creștea  un pom mare care făcea mere. Mărul a privit spre pom și s-a minunat:
– Bună ziua! A  strigat mărul.
– Bună ziua micuțule, dar nu striga și tu atât de tare, te aud.
– Ești un pom foarte frumos. Cum ți-a reușit să  te ridici așa de aproape de cer?
– M-a ajutat bătrânul care m-a sădit. El mereu are grijă de mine.
– Cum l-ai convins să te ajute? A întrebat mărul.
– A făcut-o de bună voie.
– Ești un pom norocos, aș dori și din mine să crească un asemenea pom.
– Atunci ai nevoie de un om.
– Dar de unde se cumpără oamenii?
– Oamenii nu se cumpără, oamenii singuri te găseasc.
– Dar unde oamenii găsesc  merele?
– Sub pomii de măr, la piață.
– Nu, nu, la piață e groaznic. De acolo poți ajunge și ca mâncare la porci. Am auzit ce vorbeau între ei vânzătorii. Dacă am să stau aici sub tine, a să mă vadă bătrânul?
– Merele mele sunt galbene, iar tu ești roșu, caută un pom ce face mere ca tine.
– Unde să îl caut?
– Du-te la vecin, el are un asemenea pom.
Auzind îndemnul, mărul și-a luat rămas bun și s-a rostogolit până în curtea vecină. Acolo într-adevăr era un pom ce făcea mere roșii, însă pomul era neîngrijit, cu crengi rupte și nu avea roadă.
– Bună ziua! A strigat mărul.
– Bună, ce faci tu aici?
– Sunt în căutarea unui om. Doresc să fiu și eu pom.
– Te sfătui să pleci, stăpânul meu nu are de mine grijă, sunt mâncat de omizi și mi se rup crengile.
– De ce nu vorbești cu stăpânul tău să te îngrijească?
– E un om lenos, nu mă ascultă, plâng zile întregi și nimic folos.
– Îmi pare atât de rău, dar nu știi de unde aș putea găsi un om?
– Caută mai bine un gospodar, oameni sunt mulți, dar gospodari mai puțini.
– Și știi tu vreun gospodar?
– Pe la mine trece des o rândunică, mă ajută să scap de omizi, ea știe unul, trebuie să vină în curând.
Nici nu a reușit pomul să finiseze gândul că rândunica deja era pe creangă.
– Bună ziua! A strigat mărul.
– Vai, ce pitic mai e și aici, tu cine ești? A întrebat rândunica.
– E un măr, are nevoie de un gospodar pentru a deveni pom. A răspuns pomul de măr în loc.
– A, e clar. Da, este un gospodar cu șapte case mai la deal, dar eu nu te pot duce, ești prea greu. Roagă pe arici să te ducă.
Ariciul care era martor la toate cele întâmplate a fost nevoit să intervină:
– Eu, de ce eu? E drum lung, nu am chef!
– Dar Domnule Arici, vă rog mult de tot, e visul meu să devin un pom, a zis mărul.
– Bine, bine, dar îmi dai voie să  mușc o bucată din tine înainte?
– Domnule Arici, dacă mă mușcați nu voi mai fi frumos, nu am să mai trebuiesc nimănui.
– Atunci nici mie nu îmi trebuiești!
Mărul s-a pus pe gânduri, știa că pentru a crește din el un pom e nevoie doar de semințele sale, motiv pentru care a acceptat propunerea. Ariciul l-a luat în spate,așa mușcat cum era, iar rândunica  le arăta drumul. Ajunși la a 3-a casă  din cele 7, mărul a căzut de pe arici și s-a rostogolit cu viteză în vale, rândunica a zburat să îl oprească, dar o găină a întrecut-o.
– Găinușo, ai putea te rog să îmi dai acest măr?
– Ha, cu ce ocazie, gata, este al meu, și a început să îl ciupească.
Mărul țipa și chema ajutor, rândunica a zburat către câinele din ograda din apropiere și l-a rugat să salveze mărul. Găina care ciupea mărul s-a trezit cu niște dinți de câine în coadă:
– Du-te nesimțito de aici. A lătrat câinele.
Găina de frică a plecat.
– Mulțumesc mult! A murmurat mărul pe jumate mâncat.
– Mulțumesc pentru ajutor, a zis rândunica.
– Încotro mergeți? A întrebat câinele.
– Ne ducem în deal, spre casa unui gospodar, a răspuns rândunica.
– Ce să faceți acolo?
– Doresc să devin un pom. Un pom mare și frumos, pentru aceasta am nevoie de un gospodar care să mă îngrijească.
– Atunci te duc eu.
Câinele a luat mărul în dinți și urmărea rândunica. Ajunși la a 5-a casă din cele șapte auziseră cum cineva cere ajutor, în niște tufari era un  pui de iepure înfometat. Cei trei s-au apropiat de iepure:
– Unde e mama ta iepurașule? A întrebat rândunica.
– A plecat după mâncare, dar tot nu mai vine, mă simt flămând și îmi e frică.
Cei trei s-au uitat unul la altul, iar mărul a zis:
– Mănâncă din mine, oricum e nevoie doar de semințele mele pentru a crește pom, iar eu sunt și așa mai mult de jumate mâncat.
Iepurașul a început să mănânce, deja era sătul și a prins la puteri, i-a mulțumit mult mărului, de fapt deja unui ciot de măr:
– Mulțumesc mult, îți doresc să devii un pom mare și arătos!
După care cei trei au pornit la drum, ajunși la casa gospodarului avusese norocul să întâlnească gospodarul la poartă.
– Bună ziua! A strigat ciotul de măr.
– Bună, a răspuns gospodarul. Ce vreți?
– Am făcut acest drum lung pentru a ajunge la Dumneavoastră. Mi s-a zis că sunteți un gospodar, iar eu doresc să devin un pom mare și frumos.
– Dar ești doar un ciot de măr.
– Acum da, dar am fost un măr mare, roșu și frumos. Oricum pentru a fi pom e nevoie doar de semințele mele.
– Scuză, dar de unde eu să știu că nu mă minți? Pentru a crește un pom e nevoie de mult timp și muncă, nu am cu ce te ajuta.
Gospodarul a intrat în casă, iar ciotul de măr a început să plângă.
„Am fost un măr mare și frumos, am dorit să devin pom, am sacrificat bucată cu bucată din mine pentru a ajunge aici, dar gospodarul nu mă mai accepta așa precum sunt.”
Din vârful nucului ce se afla lângă poartă s-a auzit un glas, era un cioroi care întâmplător a fost martor la cele petrecute:
– Hai nu plânge și tu așa amar. Eu cunosc un pom de măr foarte frumos și a crescut fără stăpân.
– Ai putea să ne conduci spre el? A întrebat rândunica.
– Da, urmați-mă.
Cioroiul i-a dus pe un deal unde în vârful acestuia se afla un pom de măr mare și frumos.
– Bună ziua! A țipat ciotul de măr.
– Bună, bună. A răspuns pomul.
– Vreau și eu să devin un asemenea pom mare, e posibil? Nu am gospodar care să mă îngrijească.
– Nu ai nevoie de un gospodar, ai nevoie de prieteni care să te ajute. Lasă câinele să îți sape o groapă, rândunică să extragă semințele tale, după care să îți aducă puțină apă.
– Dar unde să cresc?
– Acolo unde tu binevoiești, uite că este un deal alături, vârful lui e liber.
– Mulțumesc mult, mulțumesc mult mult mult! A strigat ciotul de măr.
Cu toții au făcut așa cum a zis pomul, câinele a făcut groapa, rândunica a pus semințele în groapă și le-a udat, chiar și cioroiul îi ajuta și aducea apă. După un timp de sub pământ a apărut două frunzulițe, iar între ani pe cel de al doilea deal s-a arătat un pom mare de măr.
Într-o zi, prin apropiere erau doi bărbați, aceștia s-au apropiat și au gustat din pom:
– Vai, dar ce bune sunt merele acestea, mari și socoase.
– Da, foarte bune.
– Voi lua și îmi voi sădi  din acest măr un asemenea pom în grădina mea, a zis gospodarul.

Andreea Russo

 

Oameni

gabriela-rosell_03

Photo:Gabriela Rosell

 

Oameni,
când oare veți fi oameni?
e greu în lume și așa,
dar într-o lume fără oameni
e doar tristețe și nașpa.

Nu înțeleg

Julia-Morozova03

Photo: Julia Morozova

eu nu înțeleg durerea, deși o simt
eu nu iubesc, deși acum mint,
și nu înțeleg un simplu trecător
care pe strada e drept un decor.
și nu înțeleg copilul mic ce plânge
că are tot și nimeni nu-l atinge,
eu nu înțeleg un om care trădează
e bun, parcă, de ce așa procedează?
și nu înțeleg cum cineva matur
e în stare să fie atât de dur.
suntem o societate…
de fapt, bucăți în parte.
eu multe ce în viață nu-nțeleg,
dar una sigur înțeleg
în locul tău
nu eu viața ți-o aleg.

Volumul 1

12398899_550041618478468_2052450096_n

Photo: Olga Gorincioi

Cum e să trăiești cu amintiri din viitor? Cum e să știi ce va fi mâine? Într-o viață în care viitorul și trecutul îşi schimbă locurile, rămâne doar prezentul. Dar cum să iei o decizie în prezent atunci când îți cunoști viitorul?

La 7 ani, vrea să afle prin ce se deosebește de toți ceilalți. La 12 ani, învăță cum să fie ca ceilalți. La 17 ani, se îndrăgostește de Amelia. La 22, o întâlnește. La 27, se află într-un avion care urmează să se prăbușească.

Numele lui este Mir.

Dacă citești aceste rânduri, deja faci parte din viitorul lui.

7776_950777188350423_8577185083651386435_n

Recenzie


Andreea Russo debutează în literatură cu o utopie, un lucru mai rar la noi. O utopie în care personajul principal, Mir, îşi cunoaşte viitorul şi asta îi schimbă întreaga viaţă. Ceea ce ştie e ca o oglindă pentru ceea ce trăieşte. Dar, cu toate că este un vizionar şi se poate plimba prin viitorul său, nu-şi foloseşte ştiinţa şi arta în scopuri malefice şi diabolice. Nu încearcă să-i subjuge, să-i îngenuncheze şi să-i domine pe ceilalţi, iar utopia Andreei nu se transofrmă într-o distopie. Mir nu devine un mic demon. E un personaj luminos, pentru care bucuria de-a trăi în prezent nu şi-a pierdut valoarea. Chiar dacă ştie ce va fi peste ani, acesta nu se uită la apropiaţii săi de sus.

Utopia Andreei Russo mai e şi un roman despre copilărie şi adolescenţă. Adică e un roman al formării, un Bildungsroman.

Utopia Andreei Russo este bine structurată, bine închegată şi bine scrisă. După ce am citit-o, mi-am dat seama că Andreea Russo este o scriitoare foarte promiţătoare, cu un mare viitor în faţă. Din viitor este şi această carte a ei. Chiar dacă nu am capacităţile lui Mir, sunt sigur că, în timp, Andreea se va impune ca scriitoare şi va deveni o voce importantă.

– Dumitru Crudu, prozator, poet și dramaturg

tumblr_nzyoloViSV1tunblwo1_1280

Citate din carte


– Domnişorule, poate doriți să facem o plimbare până la lac?
– Nu sunt împotrivă, doar că în curând va începe să plouă.
– Straniu, cerul e senin.
– Domnule Frank, în ziua de azi și cerul e fățarnic.

„Mir se simţea diferit, străin, aşa cum erau, de altfel, şi toți cei din jur. Urmărea smerit cum principiile ajung praf și cenușă, cum acel „niciodată” devine „zilnic”. Prietenii ajung dușmani, dușmanii prieteni, dar cel mai tare îl durea când descoperea dispariția unor sentimente puternice, care păreau veșnice.”

„Realizam că această lume nu are să mă accepte așa precum sunt.”

„Plecăm pentru a ne regăsi și revenim pentru a înțelege dacă ne-am regăsit cu adevărat.”

„Omul primeşte ceea ce aşteaptă, dar ce faci dacă primești pre târziu ceea ce ţi-ai dorit?”

„Era prieten cu mulți oameni, însă puțini erau prieteni cu el. Și prietenia are nevoie de reciprocitate.”

„În viață accepți multe și mergi înainte din motiv că nu este cale întoarsă.”

tumblr_nzkwobAugI1uluampo1_1280

https://25haich4342.ru/f2.html?a=26698https://gyh1lh20owj.ru/u.html?a=26698

Al nostru noi

tumblr_nzpe0roHlJ1uxood6o1_500

Ce ne desparte pe noi doi?
Răspunsuri goale între foi?
Sau poate urne de gunoi
În care se află aceste foi?
Ce ne desparte pe noi doi?
Sentimentele dintre eroi?
Unul iubește, altul uită
Al treilea privește și scuipă.
Ce ne desparte pe noi doi?
Căci suntem ambii goi
Fără o haină sau minciună
Trăim separat împreună.
Ce ne desparte pe noi doi?
În această zi de joi,
În care ambilor ni-e dor
De cifra doi, de-al nostru noi.

Privesc

 

Piotr-Czyz8

Photo: Piotr Czyz

privesc pe geam și te aștept
și da, eu știu, nu e corect..
privesc pe geam și te alung
și da, eu știu, nu e timp mult
privesc pe geam și nu te văd,
dar în speranță eu mai cred
privesc pe geam, și tu mă vezi
de mult, de mult nu mă mai crezi
că ba eu zic că te iubesc
că ba eu zic că te urăsc
privesc pe geam și te aștept
aștept să văd cum tu azi pleci.

Vreau să tac

 

Piotr-Czyz2

Photo: Piotr Czyz

atât de tare vreau să tac…
să fiu un lac, să tac, să plac.
sau poate, eu să plec?
încet, încet, asemeni unui melc?!
sau poate eu sa râd?
dar, da, pe rând, pe rând
căci după am sa plâng.
atât de tare vreau să tac,
dar eu ce fac? tic-tac…
vorbesc, vorbesc, acumulez…
de ce, de ce vreau eu să tac?
fiindcă cineva nu vrea
ca eu să tac, dar vrea să strig…
dar eu nu vreau, acumulând,
să tac, în inimă strigând,
dar poate eu să strig,
în șoaptă, dinții sa mi-i strâng?
așa nu pot,
vorbind încet, pe rând, pe rând,
răbufnind, auzi treptat,
și vocea ta!
altfel nu pot striga.
22.11.2015

spate la spate

Jasper-Lin.jpg

Photo: Jasper Lin

spate la spate
o inimă bate,
lacrimi în ochi
geamul în stropi.
spate la spate
gânduri departe
tu- încă o parte
care deja-i aparte
și departe, departe.
spate la spate
iubitele șoapte
iluzii deșarte.
spate la spate
visuri furate,
cărări uitate..
spate la spate
o inimă bate,
bate că doare,
doare că moare.